1. [DEX '09] STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
2. [MDA2] stipula vtr [At: CR (1829), 2912/16 / Pzi: ~lez / E: fr stipuler] 1-2 (Jur; c. i. clauze, principii etc.) A introduce într-o convenție, într-un tratat, într-un contract etc. cu obligația de a fi respectat Vz menționa, prescrie, prevedea, specifica, stabili, statua.
3. [DLRLC] STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act scris. [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34.
4. [DN] STIPULA vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].
5. [MDN '00] STIPULA vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)
6. [Șăineanu, ed. VI] stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.
7. [Scriban] *stipuléz v. tr. (lat. stipulari, fr. stipuler). Enunț pozitiv, pun în contract: a stipula o garanție.
8. [DOOM 3] stipula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stipulez, 3 stipulează; conj. prez. 1 sg. să stipulez, 3 să stipuleze
9. [DOOM 2] stipula (a ~) vb., ind. prez. 3 stipulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL