1. [MDA2] știpuit, ~ă a [At: ȘEZ. XII, 153 / Pl: ~iți, ~e / E: știpui] (Trs; d.obiectedeîmbrăcăminte sau d. părți ale acestora) 1 Tighelit. 2 Tivit.
2. [MDA2] ștepui v vz știpui
3. [MDA2] știpui vt [At: LB / V: (reg) ștep~ / Pzi: ~esc / E: ger steppen] 1 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A tigheli. 2 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A tivi. 3 (Tăb; reg; c. i. obiecte de încălțăminte; îf ștepui) A trage la mașină.
4. [DAR] știpuit, -ă, adj. (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) tighelit, tivit.
5. [DAR] știpui, știpuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a tigheli, a tivi. 2. (despre obiecte de încălțăminte; în forma: ștepui) a trage la mașină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL