1. [MDA2] știpuire sf [At: LEXIC REG. II, 54 / Pl: ~ri / E: știpui] (Trs) 1 Tighelirea obiectelor de îmbrăcăminte. 2 Tivire a obiectelor de îmbrăcăminte.
2. [MDA2] ștepui v vz știpui
3. [MDA2] știpui vt [At: LB / V: (reg) ștep~ / Pzi: ~esc / E: ger steppen] 1 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A tigheli. 2 (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A tivi. 3 (Tăb; reg; c. i. obiecte de încălțăminte; îf ștepui) A trage la mașină.
4. [DAR] știpuire, știpuiri, s.f. (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) tighelit, tivit.
5. [DAR] știpui, știpuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a tigheli, a tivi. 2. (despre obiecte de încălțăminte; în forma: ștepui) a trage la mașină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL