1. [MDA2] știolfăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) cio~, șto~ / Pl: ~uri / E: știolfă] (Mun) 1-2 Știolfăială (1-2). 3 Molfăială.
2. [MDA2] știolfăit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) cio~, șto~ / Pl: ~iți, ~e / E: știolfăi] (Mun) 1 Ud. 2 Murdar de noroi1. 3 Care abia molfăie mâncarea în gingii. 4 Care vorbește nedeslușit. 5 Știrb (1). 6 (Pex) Bătrân (9).
3. [MDA2] ștolfăit1 sn vz știolfăit1
4. [MDA2] ștolfăit2, ~ă a vz știolfăit2
5. [DAR] știolfăit1, știolfăituri, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială.
6. [DAR] știolfăit2, -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbește anevoie, nedeslușit. 4. știrb; bătrân.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL