1. [DEX '09] STINGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă care se fixează (de-a curmezișul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei mobile, ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. 2. (Pop.) Regiune anatomică aflată la nivelul articulației femurului cu oasele bazinului. – Et. nec.
2. [MDA2] stinghie sf [At: PRAV. 67 / V: (reg) ~ghe / Pl: ~ii, (reg) ~iuri / E: nct] 1 Bucată de lemn lungă și îngustă, folosită în lucrările de tâmplărie, care se fixează transversal pentru a consolida, a susține sau a reuni mai multe elemente Si: (îrg) preghiță, (reg) ștează2 Vz leaț, șipcă1. 2 (Pop; șîs ~ia căpriorilor) Bucată de lemn care unește cei doi căpriori cu scopul de a le mări rezistența. 3 (Reg; la scara de lemn) Treaptă1. 4 (Reg; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig). 5 (Reg; la car) Spetează (7). 6 (Reg; la car) Pop1. 7-8 (Reg; la moară) Spetează (9-10). 9 (Reg) Fiecare dintre cele două scânduri care unesc picioarele mesei de dulgher. 10 (Mol) Scândura din mijloc, la fundul unui vas de lemn, pe care sunt așezate perpendicular doagele Si: (reg) pop1. 11 (Reg) Bucată de lemn care unește mărăcinii la grapă Si: chingă (18), cruce (74), curmeziș (11), fălcea (5), fofează (7), grindei (4), lemn, măselar, punte, spetează, talpă, urs. 12 (Atm; reg; îs) ~ia nărilor Cartilajul care desparte între ele fosele nazale Si: (pop) zgârciul nasului. 13 (Atm; îvp) Parte a corpului la oameni și la animale unde se îmbină femurul cu oasele bazinului Si: regiune inghinală.
3. [DEX '98] STINGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă care se fixează (de-a curmezișul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. 2. (Pop.) Parte a corpului unor ființe unde se îmbină femurul cu oasele bazinului. – Et. nec.
4. [DLRLC] STINGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă, care se fixează de-a curmezișul pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. Moșul se sculă și se apropie de gard. Se rezimă cu coatele de stinghie, urmîndu-și în liniște vorba. DUNĂREANU, CH. 72. Dă cu ochii, mai deoparte, de o cutie mare, lungită, făcută din scînduri rare, cu legături temeinice de stinghii groase. SP. POPESCU, M. G. 59. Tapițerul bătea zorit în stinghiile de brad. VLAHUȚĂ, O. AL. II 146. Se întoarse... cu o slugă a lui credincioasă, aducînd niște scînduri, stinghii, drugi, odgoane și pînze. ISPIRESCU, L. 367. 2. Partea unde se îmbină piciorul cu trunchiul la oameni și la animale. Vulturul s-a învăluit în văzduh, a plutit în înălțime, apoi s-a lăsat vîjîind asupra cerbului, pălindu-l cu aripa și ciugulindu-l cu clonțul la stinghie. SADOVEANU, D. P. 82.
5. [Șăineanu, ed. VI] stinghie f. bucată transversală de lemn sau de fier, servind a susține: stinghii de paturi. [Rut. STEGHELĬ, stinghie].
6. [Scriban] 1) stínghie f. (pol. stega, stinghie, vsl. sŭtongŭ, stinghie. V. potîng). Bucată de lemn maĭ supțire care unește altele maĭ groase (de ex., bucata de lemn care unește picioarele meseĭ și care servește ca rezemătoare picioarelor oamenilor).
7. [Scriban] 2) stínghie f. (vsl. stĭgno, stegno, șold; sîrb. stegno, rus. stegnó). Marginea pinteceluĭ spre picĭor, partea de jos a pinteceluĭ spre picĭor. V. vintre și ie 2.
8. [MDA2] stinghe sf vz stinghie
9. [Șăineanu, ed. VI] stinghii pl. vintre: umflătură la stinghii. [Slav. *STẼGNO, șold. (= STEGNO)].
10. [DOOM 3] stinghie (desp. -ghi-e) s. f., art. stinghia (desp. -ghi-a), g.-d. art. stinghiei; pl. stinghii, art. stinghiile (desp. -ghi-i-)
11. [DOOM 2] stinghie (-ghi-e) s. f., art. stinghia (-ghi-a), g.-d. art. stinghiei; pl. stinghii, art. stinghiile (-ghi-i-)
12. [IVO-III] stinghie, -ghia a., -ghiei gen. a.
13. [DER] stinghie (-ii), s. f. – 1. Bară, traversă. – 2. Regiune inghinală. – Var. stinghe. Sl. sŭtęgŭ „traversă”, de la sŭtęgliti „a reuni” (Tiktin; Byhan 332; Conev 80; Candrea). Der. de la un lat. *stangula, din v. germ. stengil (› germ. Stange), propusă de Giuglea, Dacor., II, 400, nu este posibilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL