1. [DEX '09] STIHUITOR, stihuitori, s. m. (Rar) Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
2. [MDA2] stihuitor sm [At: NEGRIZZI, S. I, 484 / P: ~hu-i~ / Pl: ~i / E: stihui + -tor] (Mai ales irn sau dep) Poet.
3. [DEX '98] STIHUITOR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.
4. [DLRLC] STIHUITOR, stihuitori, s. m. (Uneori cu sens depreciativ) Versificator, poet. Iată un om care vorbea limpede, făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse în suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. CĂLINESCU, I. C. 190. Strașnicii stihuitori, Literați ce pentr-o odă bagă muzele-n fiori. VLAHUȚĂ, P. 85.
5. [DOOM 3] stihuitor (rar) (desp. -hu-i-) s. m., pl. stihuitori
6. [DOOM 2] stihuitor (rar) (-hu-i-) s. m., pl. stihuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL