1. [DEX '09] STIHAR1, stihare, s. n. Veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. – Din ngr. stihárion.
2. [DEX '09] STIHAR2, stihari, s. m. (Rar) Poet, versificator. – Stih + suf. -ar.
3. [MDA2] stihar2 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 200/15 / Pl: ~e / E: ngr στιχάριον, slv стихарь] Veșmânt bisericesc ca o tunică, purtat în timpul serviciului religios de diaconii, preoții și epitropii ortodocși.
4. [MDA2] stihar1 sm [At: DELAVRANCEA, S. 80 / Pl: ~i / E: stih + -ar] (Rar) Poet.
5. [DLRLC] STIHAR2, stihare, s. n. Veșmînt lung, făcut de obicei din brocart, pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. Diaconii-n stihare Veneau de sus, din depărtare. ARGHEZI, V. 185. Intră să-și caute în altar ceva, o haină preoțească, vreun stihar, în sfîrșit, o acoperitoare, pe care s-o ia peste sine. SLAVICI, O. I 201. Vom deosebi... stiharele acoperite cu cruci de purpură și de aur. ODOBESCU, S. I 412.
6. [DLRLC] STIHAR1, stihari, s. m. (Rar) Stihuitor. Nu se pomeneau flori pe cer și stele pe pămînt (ca pe la purdalnicii noștri de stihari). DELAVRANCEA, S. 80.
7. [Șăineanu, ed. VI] stihar n. primul veșmânt, în forma unei tunici undulătoare, ce preotul pune în timpul slujbei. [De origină slavo-greacă: lit. veșmânt de cântat stihurile].
8. [Scriban] stihár n., pl e (ngr. stihári, vsl. stihárŭ, rus. stihárĭ, adică „veșmînt de cîntat stihurile”). Un veșmînt cu mînicĭ purtat de diacon la serviciu divin (îl poartă și preutu dar pe supt felon, și arhiereu pe supt sacos).
9. [DOOM 3] stihar2 (obiect) s. n., pl. stihare
10. [DOOM 3] stihar1 (înv.) (persoană) s. m., pl. stihari
11. [DOOM 2] stihar2 (obiect) s. n., pl. stihare
12. [DOOM 2] stihar1 (rar) (persoană) s. m., pl. stihari
13. [DER] stihar (-re), s. n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ.
14. [D.Religios] stihar, stihare s. n. Veșmânt lung și larg purtat de diaconi, preoți și arhierei în timpul serviciul religios, confecționat din material de culoare galbenă, roșie sau altele simbolizând sângele vărsat pe crucea Golgotei; (înv.) podir. – Din gr. stiharion.
15. [DRAM 2021] stihár, stihare, (stihariu), s.n. Veșmânt preoțesc liturgic, în cultul ortodox: „Nechita au cumpărat și 1 prapor (…) și un stihari depu 5 mărieși…” (Bârlea, 1909: 108; doc. din 1762). – Din ngr. stiharion (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL