1. [DEX '09] STIGMATIZAT, -Ă, stigmatizați, -te, adj. 1. Defăimat, înfierat, dezonorat. 2. (Înv.; despre sclavi sau delincvenți) Care purta pe corp un stigmat (I). – V. stigmatiza.
2. [MDA2] stigmatizat, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: stigmatiza] 1 (Rar) Blamat (1). 2 (D. sclavi sau delincvenți) Care poartă pe corp un stigmat (4) Si: înfierat (înv), pecetluit.
3. [DLRLC] STIGMATIZAT, -Ă, stigmatizați, -te, adj. 1. Defăimat, înfierat, dezonorat. 2. (Despre sclavi sau delincvenți) Care poartă pe corp stigmatul (aplicat prin ardere). ◊ Fig. Devenise așadar acest Radu Comșa un om înveninat, așa cum îl arăta cicatricile: om stigmatizat? C. PETRESCU, Î. II 257.
4. [DEX '09] STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.
5. [MDA2] stigmatiza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~zez / E: fr stigmatiser] 1 A atrage disprețul public asupra cuiva sau a ceva prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile Si: a blama (1), a înfiera V condamna, dezaproba, dezarma, mustra, osândi, proscrie, protesta, sancționa. 2 A aplica cu fierul roșu stigmatul (4) pe corpul sclavilor sau al delincvenților Si: a înfiera, (înv) a pecetlui.
6. [DLRLC] STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.
7. [DN] STIGMATIZA vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].
8. [MDN '00] STIGMATIZA vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)
9. [Șăineanu, ed. VI] stigmatizà v. a înfiera (și fig.).
10. [Scriban] *stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.
11. [DOOM 3] stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 stigmatizează; conj. prez. 1 sg. să stigmatizez, 3 să stigmatizeze
12. [DOOM 2] stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizează
13. [IVO-III] stigmatizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL