1. [DEX '09] STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.
2. [MDA2] stigmatiza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~zez / E: fr stigmatiser] 1 A atrage disprețul public asupra cuiva sau a ceva prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile Si: a blama (1), a înfiera V condamna, dezaproba, dezarma, mustra, osândi, proscrie, protesta, sancționa. 2 A aplica cu fierul roșu stigmatul (4) pe corpul sclavilor sau al delincvenților Si: a înfiera, (înv) a pecetlui.
3. [DLRLC] STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.
4. [DN] STIGMATIZA vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].
5. [MDN '00] STIGMATIZA vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)
6. [Șăineanu, ed. VI] stigmatizà v. a înfiera (și fig.).
7. [Scriban] *stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.
8. [DOOM 3] stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 stigmatizează; conj. prez. 1 sg. să stigmatizez, 3 să stigmatizeze
9. [DOOM 2] stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizează
10. [IVO-III] stigmatizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL