1. [DEX '09] STICLEȚEL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețel s. m.] – Sticlete + suf. -el.
2. [MDA2] sticlețel sm [At: DONICI, F. 14 / V: ~igl~ / Pl: ~ei / E: sticlete + -el] 1-4 (Șhp) Sticlete (1, 5) mic. 5 (Mun) Sticlete (1) (Carduelis carduelis).
3. [DLRLC] STICLEȚEL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. (Atestat în forma stiglețel) Dar învîrtindu-se pe lîngă stiglețel, S-a prins în laț și el. DONICI, F. 34. – Variantă: stiglețel s. m.
4. [DEX '09] STIGLEȚEL s. m. v. sticlețel.
5. [MDA2] stiglețel sm vz sticlețel
6. [DOOM 3] sticlețel (desp. sti-cle-) s. m., pl. sticleței, art. sticlețeii
7. [DOOM 2] sticlețel (sti-cle-) s. m., pl. sticleței, art. sticlețeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL