1. [DEX '09] STICLETE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stiglete, stigleț s. m.] – Din sb. steglić, bg. stiglic.
2. [MDA2] sticlete sm [At: J. CIHAC, I. N. 88/15 / V: stâcletă sf, stâclez[1], stâglițu, stec~, ~leț, ~igheliță, ~ighiliță sf, stiglăț, stigle~, ~igleț, ~igliaci, ~iglieci, ~iglinț, ~igliță, ~inghiliță sf, știclieț, știgleț, știglici, știglinț, știgliț, știgliță sf, tegheliță sf, tigleț, tingheliță sf, tinghiliță sf / Pl: ~eți / E: scr steglić, bg стигник] 1 (Reg; șîs ~ de scai) Mică pasăre cântătoare sedentară, din familia fringolidelor, viu colorată cu roșu, negru, alb și galben Si: (reg) domnișooară (8), domnișor (7), logăcel, logociță, logodiță, lugăcel, oiță, scai1, scaiete, scăiecior, scăier, scăișor, spinărel, sticlețel (5), tiglișor, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, pasărea-scaiului (Carduelis carduelis). 2 (Pop; îe) A avea (sau a fi cu) ~eți în (sau la) cap sau a-i cânta (cuiva) ~eții (în cap) A avea idei extravagante, bizare Si: a fi nebun, a avea gărgăuni. 3 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~eții din cap A face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, bizare. 4 (Reg; îe) A-și pune colivia cu ~eți pe cap A se căsători (2). 5 (Reg) Scatiu (1) (Carduelis spinus). 6 (Reg) Țiclean (Sitto europea caesia). 7 (Iht; reg) Regina-peștilor (Eunomontis gibosus). 8 (Arg) Sergent (6). 9 (Arg) Vânătaie la ochi, provenită din bătaie.
3. [DEX '98] STICLETE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stiglete, stigleț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.
4. [DLRLC] STICLETE, slicleți, s. m. Mică pasăre cîntătoare, cu penele felurit colorate, trăind în mod obișnuit prin scaieți, cu ale căror semințe se hrănește (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți în cap sau a-i cînta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi neîntreg la minte. Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticleții din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7. – Variante: stiglete (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigleț (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.
5. [Scriban] sticléte, V. stigleț.
6. [DEX '09] STIGLETE s. m. v. sticlete.
7. [DEX '09] STIGLEȚ s. m. v. sticlete.
8. [MDA2] stâclectă sf vz sticlete
9. [MDA2] stâglițu sm vz sticlete
10. [MDA2] steclete sm vz sticlete
11. [MDA2] sticlez[1] sm vz sticlete
12. [MDA2] stigheliță sf vz sticlete
13. [MDA2] stighiliță sf vz sticlete
14. [MDA2] stiglăț sm vz sticlete
15. [MDA2] stiglete sm vz sticlete
16. [MDA2] stigleț sm vz sticlete
17. [MDA2] stigliaci sm vz sticlete
18. [MDA2] stiglieci sm vz sticlete
19. [MDA2] stiglinț sm vz sticlete
20. [MDA2] stigliț[1] sm vz sticlete
21. [MDA2] stigliță sf vz sticlete
22. [MDA2] stinghiliță[1] sf vz sticlete
23. [MDA2] știghiliță sf vz sticlete
24. [MDA2] știgliț sm vz sticlete
25. [MDA2] știgliță sf vz sticlete
26. [MDA2] tăngheliță sf vz sticlete
27. [MDA2] tegheliță sf vz sticlete
28. [MDA2] tengheliță sf vz sticlete
29. [MDA2] tengliță sf vz sticlete
30. [MDA2] tigleț sm vz sticlete
31. [MDA2] tingheliță sf vz sticlete
32. [MDA2] tinghilici sm vz sticlete
33. [MDA2] tinghiliț sm vz sticlete
34. [MDA2] tinghiliță sf vz sticlete
35. [CADE] COCONIȚĂ. CUCONIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. COCOANĂ ¶ 2 Cocoană tînără, domnișoară ¶ 3 Maram. Oaș. Fetiță ¶ 4 Olten. 🐦 = STICLETE.
36. [CADE] DOMNIȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. DOAMNĂ ¶ 2 Fată nemăritată ¶ 3 Titlu cu care se adresează cineva unei fete nemăritate (Mold. „duduie”) ¶ 4 Trans. 🐦 (VIC.) = STICLETE.
37. [CADE] DOMNIȘOR sm. 1 dim. DOMN: un ~ tînăr se uită lung la el (S.-ALD.) ¶ 2 Titlu dat (în spec. de către slugi) băiatului sau fiului neînsurat al stăpînului, cuconaș ¶ 3 ‡ Pretendent la domnie: niște Căzaci ce venise cu un ~, ce-i ziceau Ivan-Vodă (GR.-UR.) ¶ 4 Trans. 🐦 = STICLETE ¶ 5 🐦 = GRANGUR ¶ 6 🐦 = BOTROS ¶ 7 🐦 = PIȚIGOIU 8: cînd cîntă pițigoii, numiți și... ~i și țiglani... e semn de ploaie (GRM.).
38. [CADE] DOMNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Fiica Domnitorului, prințesă: Domnii greci își recrutau în casele lor ginerii și nurorile pentru domnițe și beizadele (I.-GH.) ¶ 2 Trans. 🐦(VIC.) = STICLETE ¶ 3 pl. Mold. 🔱 Ⓟ Una din numeroasele numiri eufemistice ale duhurilor sau zînelor rele, ca Rusaliile, Dînsele, Ielele, Milostivele, etc. (PAMF.) [doamnă].
39. [Șăineanu, ed. VI] stiglete (sticlete) m. 1. frumoasă pasăre cântăreață din ordinul vrăbiilor, cu capul roșcat și aripile pătate cu galben, alb, roșu și negru [Fringilla carduelis]. 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gărgăuni: e cu sticleți la cap. [Mold. și stigleț = nemț. STIEGLITZ].
40. [Scriban] stigléț m. (vsl. *stegŭlĭcĭ, d. germ. stieglitz; bg. stiglic, ceh. stehlec, rus. šceglënok. V. țiglean). Est. O păsărică cîntătoare din neamu vrăbiiĭ, cu pene roșiĭ în prejuru cioculuĭ, galbene, negre și albe la aripĭ și năhutiĭ pe la pept (carduélis elegans). Fig. Epitet glumeț unuĭa îmbrăcat în uniformă ornată cu roș. A avea stiglețĭ în cap, a-țĭ cînta stiglețiĭ în cap, a avea gărgăuni, a fi cam nebun. – În Munt. și Mold. sud. stiglete și sticlete. V. cĭocoĭ.
41. [DOOM 3] sticlete (desp. sti-cle-) s. m., pl. sticleți
42. [DOOM 2] sticlete (sti-cle-) s. m., pl. sticleți
43. [MDO] sticlete
44. [IVO-III] sticlete, -ți.
45. [DER] sticlete (-ți), s. m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (Arg.) Gardian, polițai, agent. – Var. stiglete, stiglet, Trans. știglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).
46. [Argou] a avea sticleți la cap expr. 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi nebun.
47. [Argou] a-i cânta sticleții în cap expr. 1. a avea idei bizare. 2. a fi nebun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL