1. [DEX '09] ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.
2. [MDA2] știft sn [At: DDRF / V: (reg) șipt / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Stift] 1 Cui mic (de lemn), de obicei fără cap, folosit mai ales în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. 2 (Teh) Tijă metalică, cilindrică sau conică, plină sau tubulară, care servește la îmbinarea a două piese metalice Si: nit, spin. 3 (Reg; d. oameni; îe) A nu avea toate șipturile A nu fi teafăr.
3. [DLRLC] ȘTIFT, știfturi, s. n. 1. Cui mic, (în special) cui de lemn, fără cap, cu care se fixează talpa încălțămintei. V. țintă. 2. Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese metalice; spin.
4. [DN] ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].
5. [MDN '00] ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)
6. [Șăineanu, ed. VI] știft n. țintă fără cap, la cizmari [Nemț. STIFT].
7. [Scriban] știft n., pl. urĭ (germ. stift). Țintă cizmărească fără gămălie.
8. [MDA2] șipt sn vz știft
9. [DOOM 3] știft s. n., pl. știfturi
10. [DOOM 2] știft s. n., pl. știfturi
11. [MDO] știft, pl. știfturi
12. [DER] știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).
13. [Argou] știft, știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL