1. [DEX '09] STEBLĂ, steble, s. f. (Pop.) Tulpină; lujer; ramură. ♦ Mănunchi. – Din sl. stĭblĭ.
2. [MDA2] steblă sf [At: PSALT. 310/16 / V: (reg) steab~, (înv) stib~, șt~, știb~ / Pl: ~le / E: vsl стьбль, стєбль] 1 (Îvp) Tulpină. 2 (Pop) Mănunchi. 3 (Reg; îf șteblă) „Cosițele puse cunună pe cap”.
3. [DLRLC] STEBLĂ, steble, s. f. Tulpină, lujer. Dinaintea cerdacului stăreției se mai înșirau cîteva cîrciumărese cu stebla înaltă și florile ruginii. SADOVEANU, P. M. 58. În locul unde căzură aceste scîntei, răsări îndată două steble de busuioc. ISPIRESCU, L. 65. Rupeți fir De calomfir Și-o steblă de busuioc. TEODORESCU, P. P. 16. ♦ Mănunchi; smoc. Popa... cu o cruce în mînă și cu o steblă de busuioc într-alta, umblă cu botezul, din casă în casă. STANCU, D. 32. Dar Ioviță ce făcea? O steblă de flori cerea. PĂSCULESCU, L. P. 262. Își vedea ibovnica Cum o bătea maică-sa... Cu steblă de busuioc Peste subțirel mijloc. TEODORESCU, P. P. 321. – Variantă: stemblă (ȘEZ. II 95) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] steblă f. mănunchiu: steble de busuioc ISP. [Slav. STĬBLO, cotor].
5. [Scriban] stéblă f., pl. e (bg. steblo, vsl. stĭblo, cotor. Cp. cu stobor și ștevie). Vechĭ (Ps. S. Cor.). Paĭ. Azĭ. Vest. Est. Mănuchĭ, smoc, chită, buchet: o steblă de busuĭoc (Cod. M. N. 1,87, și ChN. I, 121). – Și șteblă. În Btș. steablă, pl. steble și stiblă.
6. [MDA2] stâblă sf vz steblă
7. [MDA2] steablă sf vz steblă
8. [MDA2] stiblă sf vz steblă
9. [MDA2] șteblă sf vz steblă
10. [MDA2] știblă1 sf vz steblă
11. [DLRLC] STEMBLĂ s. f. v. steblă.
12. [Scriban] steáblă, V. steblă.
13. [Scriban] ștéblă, V. steblă.
14. [DOOM 3] steblă (pop.) (desp. ste-blă) s. f., g.-d. art. steblei; pl. steble
15. [DOOM 2] steblă (pop.) (ste-blă) s. f., g.-d. art. steblei; pl. steble
16. [DER] steblă (-le), s. f. – 1. Lujer. – 2. Ramură. – 3. Mănunchi. Sl. stĭblije, stĭblo (Cihac, II, 365; Conev 50; Pușcariu, Dacor., VIII, 113).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL