1. [MDA2] șterțălău s [At: CHEST. V, 61/7 / V: (reg) ~țel~ / Pl: ? / E: șterț1 + -ălău] (Reg) Băț prevăzut cu o rotiță de lemn la un capăt, cu care se amestecă urda.
2. [MDA2] șterțelău s vz șterțălău
3. [DAR] șterțălău s.n. (reg.) băț prevăzut cu o rotiță de lemn la un capăt cu care se amestecă urda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL