1. [DEX '09] ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.
2. [MDA2] ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.
3. [DEX '98] ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.
4. [DLRLC] ȘTERGĂTOR1, ștergătoare, s. n. 1. Ștergar; cîrpă de șters. 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 3. Aparat format dintr-una sau două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.
5. [DLRLC] ȘTERGĂTOR2, -OARE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.
6. [DCR2] ștergător (de parbriz)-stropitoare s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)
7. [MDA2] ștărgator, ~oare sn, sf vz ștergător
8. [DOOM 3] ștergător3/ștergătoare3 (cârpă de șters; prosop) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători
9. [DOOM 3] ștergător1 (perie; aparat) s. n., pl. ștergătoare
10. [DOOM 3] ștergător2 (persoană) (rar) s. m., pl. ștergători
11. [DOOM 2] ștergător2 (perie, aparat) s. n., pl. ștergătoare
12. [DOOM 2] ștergător1 (persoană) (rar) s. m., pl. ștergători
13. [DOOM 2] ștergător3/ștergătoare3 (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL