1. [DLRLC] ȘTERGĂTOARE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.
2. [Șăineanu, ed. VI] ștergătoare f. cârpă de șters.
3. [Scriban] ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.
4. [DEX '09] ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.
5. [MDA2] ștărgator, ~oare sn, sf vz ștergător
6. [MDA2] ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.
7. [DEX '98] ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.
8. [DLRLC] ȘTERGĂTOR2, -OARE, ștergători, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care curăță, care șterge; curățitor. Ștergător de pete într-o ulicioară tristă din Iași. CARAGIALE, O. I 283.
9. [DLRLC] ȘTERGĂTOR1, ștergătoare, s. n. 1. Ștergar; cîrpă de șters. 2. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 3. Aparat format dintr-una sau două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul.
10. [DCR2] ștergător (de parbriz)-stropitoare s. n. ◊ „Ștergătoare de parbriz-stropitori. O companie suedeză de mașini a găsit o soluție originală pentru a îmbunătăți sistemul de curățire automată a parbrizului. Astfel, în locul obișnuitei pompe care stropește geamul, s-au introdus ștergătoare-stropitori ale căror cauciucuri au fiecare opt orificii prin care apa curge, la comandă.” R.l. 19 IV 74 p. 6 (din ștergător [de parbriz] + stropitoare)
11. [DOOM 3] ștergătoare2 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoarei; pl. ștergătoare
12. [DOOM 3] ștergătoare1 (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători (ștergătoare de picioare)
13. [DOOM 2] ștergătoare2 (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători
14. [DOOM 2] ștergătoare1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. ștergătoarei; pl. ștergătoare
15. [DOOM 3] ștergător3/ștergătoare3 (cârpă de șters; prosop) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători
16. [DOOM 3] ștergător1 (perie; aparat) s. n., pl. ștergătoare
17. [DOOM 2] ștergător3/ștergătoare3 (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători
18. [DOOM 2] ștergător2 (perie, aparat) s. n., pl. ștergătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL