Definiție și ce înseamnă șteobâlc

[Scriban] șteobîlc (eo dift.) interj. (imit. ca și bîldîbîc și rudă cu rus. búlĭkatĭ, a gîlgîi). Est. Arată zgomotu unuĭa care sare de odată și se cufundă: broscoĭu șteobîlc în șteoaluă. – În Olt cĭobîlc. V. șovîlc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ȘTEMPĂRIȚĂ, ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. – Ștempar + suf. -iță. […]
1. [DEX '09] ȘTEMUI, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei […]
1. [DEX '09] ȘTEMUIRE, ștemuiri, s. f. Acțiunea de a ștemui și rezultatul ei. – […]
1. [MDA2] ștemuit sn [At: IOANOVICI, TEHN. 211 / Pl: ? / E: ștemui] Ștemuire. […]
1. [DEX '09] ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument în formă de […]
1. [MDA2] ștenap sm [At: LIUBA-IANA, M. 71 / V: (reg) steneap, stenep, ~neap / […]
1. [MDA2] ștendos, ~oasă a [At: BUL. FIL. VII-VIII, 369 / Pl: ~oși, ~o' ase […]
1. [MDA2] ștenduleț sn [At: PAMFILE, I. C. 167 / Pl: ~e / E: șteand […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro