1. [DEX '09] STENTOR, stentori, s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. – Din fr. stentor.
2. [MDA2] stentor [At: BARIȚIU, P. A. I, 537 / Pl: ~i / E: fr stentor] 1 sm (Îs) Voce (sau glas) de ~ Voce bărbătească puternică, răsunătoare. 2-3 sm, a (Pex) (Bărbat) care are o voce de stentor (1).
3. [DEX '98] STENTOR, stentori, s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor.
4. [DLRLC] STENTOR, stentori, s. m. (Numai în expr.) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică.
5. [DN] STENTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian].
6. [MDN '00] STENTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor)
7. [Șăineanu, ed. VI] Stentor m. 1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare; 2. fig. o voce de Stentor.
8. [DOOM 3] stentor (om cu voce puternică) s. m., pl. stentori
9. [DOOM 3] +Stentor (erou cu o voce puternică) s. propriu m.
10. [DOOM 2] stentor s. m., pl. stentori
11. [Mitologic] Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL