1. [DEX '09] ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Instrument în formă de daltă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.
2. [MDA2] ștemuitor, ~oare [At: NOM. PROF. 22 / P: ~mu-i~ / V: (rar) st~ / Pl: ~i, ~oare / E: ștemui + -tor] 1 smf Muncitor care ștemuiește (1). 2 sn Unealtă de metal de forma unei dalte, folosită la ștemuire.
3. [DEX '98] ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, subst. 1. S. n. Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea. 2. S. m. și f. Muncitor care ștemuiește. [Pr.: -mu-i-] – Ștemui + suf. -tor.
4. [DLRLC] ȘTEMUITOR, -OARE, ștemuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care face operația de ștemuire.
5. [MDN '00] ȘTEMUITOR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ștemuire. (< ștemui + -tor)
6. [DOOM 3] ștemuitor2 (persoană) (desp. -mu-i-) s. m., pl. ștemuitori
7. [DOOM 3] ștemuitor1 (instrument) (desp. -mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare
8. [DOOM 2] ștemuitor1 (persoană) (-mu-i-) s. m., pl. ștemuitori
9. [DOOM 2] ștemuitor2 (instrument) (-mu-i-) s. n., pl. ștemuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL