1. [DEX '09] ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.
2. [MDA2] ștemplui vt [At: NICHIFOR, P. 75/5 / V: (înv) ștempălui, (reg) ~păl~ / Pzi: ~esc / E: ger stempeln] (Îrg; c. i. documente, mărfuri etc.) A ștampila (1).
3. [DEX '98] ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.
4. [DLRLC] ȘTEMPLUI, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.
5. [MDA2] ștempălui v vz ștemplui
6. [DOOM 3] ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, 3 sg. ștempluiește, imperf. 1 ștempluiam; conj. prez. 1 sg. să ștempluiesc, 3 să ștempluiască
7. [DOOM 2] ștemplui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiesc, imperf. 3 sg. ștempluia; conj. prez. 3 să ștempluiască
8. [DAR] ștemplui, ștempluiesc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.
9. [DRAM 2021] ștempluí, ștempluiesc, v.t. (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] ștemplui, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL