1. [MDA2] stelesc, ~ească a [At: CANTEMIR, I. I. II, 18 / Pl: ~ești / E: stele (pll stea) + -esc] (Îvr) 1-4 Stelar2 (1-4). 5 (Fig) Puternic.
2. [DLRLC] STELESC, -EASCĂ, stelești, adj. (Rar) De stea, stelar. Cometă cu lungi coade, însă cu scurtă minte... De ne vei arde-acuma, să știi că or să nască În locu-ne ființe mai rele decît noi, Ce-n grab or să-ntărîte mînia ta stelească Prin fapte mai cumplite. ALEXANDRESCU, M. 177.
3. [DLRM] STELESC, -EASCĂ, stelești, adj. (Înv.) Stelar. – Din stele (pl. lui stea) + suf. -esc.
4. [MDA2] steli vi [At: (a. 1805) GRECU, P. 72 / Pzi: ~lesc / E: stele (pll stea)] 1 (Înv) A luci. 2 (Îe) A-i ~ (cuiva) ochii A străluci. 3 (Îae) A vedea stele în fața ochilor din cauza amețelii. 4 (Reg; d. stele) A răsări.
5. [DLRLC] STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cînd cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. Craiul... stelindu-i ochii, au căzut din tron jos. La TDRG.
6. [DLRM] STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cînd cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
7. [Șăineanu, ed. VI] stelì v. a lumina trecător ca o stea, a sclipi.
8. [DAR] stelesc, stelească, adj. (înv.) 1. de stele; înstelat; stelar, stelin, stelesc. 2. (fig.) puternic.
9. [DAR] steli, stelesc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL