1. [DRAM 2021] ștéde, ștedii, (ștedie), s.f. Plantă legumicolă perenă, cu frunze alungite, folosită în alimentație; ștevie, măcriș (Rumex pattientia). ■ (med. pop.) Proprietăți laxative; indicată în curele de mineralizare de primăvară. ■ (top.) Ștedea Mare, complex mlăștinos (4 ha), situat sub Vf. Ștedea, la 950 m alt., pe Platoul Vulcanic Maramureșean; Ștevioara, grup muntos, situat în nord-estul masivului Pietrosu-Bardău (Munții Maramureșului); Ștevioara, afluent al Vaserului (Munții Maramureșului), în apropiere de frontieră. – Cf. ștevie.
2. [DRAM 2015] ștede, ștedii, (ștedie), s.f. – (bot.) Ștevie, măcriș. Plantă legumicolă perenă, cu frunze alungite, folosită în alimentație (Rumex pattientia). ♦ (med. pop.) Proprietăți laxative, diuretice, depurative, indicată în curele de mineralizare de primăvară (Dumitru, 1990, 453). ♦ (top.) Ștedea Mare, complex mlăștinos, format din 3 tinoave, cu suprafață totală de 4 ha, situat sub Vf. Ștedea, la 950 m altitudine, pe Platoul Vulcanic Maramureșean (Ardelean, Bereș, 2000: 34); Ștevioara, grup muntos alcătuit dintr-o serie de culmi de circa 1.300 – 1.500 m, situate în nord-estul masivului Pietrosu-Bardău (Munții Maramureșului), între Vaserul superior și graniță și țin până la Valea Făina-Paltinu (Posea, 1980: 27). Stevioara, afluent al Vaserului (Munții Maramureșului, culmea Pietrosu-Bardău), în apropiere de frontieră. – Cf. ștevie (< sl. štavije, štavǔ „măcriș”, Scriban, DER, DEX).
3. [DRAM] ștede, -ii, s.f. – (bot.) Ștevie, măcriș. Plantă legumicolă perenă, cu frunze alungite, folosită în alimentație (Rumex pattientia). Proprietăți laxative, diuretice, depurative, indicată în curele de mineralizare de primăvară (Dumitru, 1990, 453). – Din sl. štavije.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL