1. [DEX '09] STEBLUȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță.
2. [MDA2] stebluță sf [At: SEVASTOS, C. 74 / Pl: ~țe / E: steblă + -uță] 1-2 (Reg; șhp) Steblă (2) (mică).
3. [DLRLC] STEBLUȚĂ, stebluțe, s. f. Diminutiv al lui steblă. Am semănat busuioc... Ș-atunci să ai tu drăguță Cînd l-oi face tot stebluță Și ți l-oi da în mînuță. SEVASTOS, C. 74.
4. [DOOM 3] stebluță (pop.) (desp. ste-blu-) s. f., g.-d. art. stebluței; pl. stebluțe
5. [DOOM 2] stebluță (pop.) (ste-blu-) s. f., g.-d. art. stebluței; pl. stebluțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL