1. [MDA2] stavăr sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 1v/20 / E: ns cf lat stabilis] (Înv) 1 Statornicie (2). 2 (Îlav) De ~ Temeinic. 3 (Îe) A fi om de ~ A fi om pe care te poți bizui. 4 (Îae) A fi om cumsecade.
2. [Scriban] stávăr n., pl. ere (lat. stábilis, stábile, stabil. P. v intervocalic, cp. cu avere). Vechĭ. Tărie, stabilitate (Dos.). Om de stăvăr, om stabil, statornic. – În Serbia stávor, herghelie (stavă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL