1. [DEX '09] STĂVILIRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili.
2. [MDA2] stăvilire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: stăvili] 1 Construire a unui stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: barare (1), zăgăzuire. 2 (Pex) Taluzare a malului unei ape Si: zăgăzuire. 3 Întrerupere (bruscă) a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. aflate în desfășurare Si: oprire. 4 Încetare sau atenuare a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. aflate în desfășurare Si: înfrânare, zăgăzuire V calmare, potolire, temperare. 5 Împiedicare a producerii, a evoluției etc. într-un anume fel a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. (aflate în desfășurare) Si: (înv) oprire, (îvr) stavilarisire, stăvire.
3. [DLRLC] STĂVILIRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; oprire.
4. [DEX '09] STĂVILI, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
5. [MDA2] stavila v vz stăvili
6. [MDA2] stavili v vz stăvili
7. [MDA2] stăvila v vz stăvili
8. [MDA2] stăvili vt [At: CR (1831), 1852/19 / V: (îrg) stavila, stav~, ~la / Pzi: ~lesc / E: stavilă] 1 A construi un stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: a bara (1), a zăgăzui. 2 (Pex) A face talazuri la malul unei ape Si: a îndigui, a taluza, a zăgăzui. 3 (Rar; c.i. drumuri) A bara (1). 4 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A întrerupe (brusc) Si: a opri. 5 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A face să înceteze sau să se atenueze Si: a înfrâna, a pune frâu, a pune stavilă, a zăgăzui V calma, potoli, tempera. 6 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A împiedica, neîngăduind să se producă, să evolueze etc. într-un anume fel Si: a opri.
9. [DLRLC] STĂVILI, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stavilă cursului unei ape; a zăgăzui. Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. 2. Fig. A opri, a împiedica, a face să înceteze (ceva). Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278.
10. [Șăineanu, ed. VI] stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.
11. [Scriban] stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele.
12. [DOOM 3] stăvilire s. f., g.-d. art. stăvilirii; pl. stăviliri
13. [DOOM 2] stăvilire s. f., g.-d. art. stăvilirii; pl. stăviliri
14. [DOOM 3] stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, 3 sg. stăvilește, imperf. 1 stăvileam; conj. prez. 1 sg. să stăvilesc, 3 să stăvilească
15. [DOOM 2] stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, imperf. 3 sg. stăvilea; conj. prez. 3 să stăvilească
16. [IVO-III] stăvilesc, -leam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL