1. [DEX '09] STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleț.
2. [MDA2] stătuleț sn [At: CONTEMP. 1954, 383, 4/4 / Pl: ~e / E: stat1 + -uleț] Stat1 mic.
3. [DLRLC] STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1 (1); țărișoară. Fondul social al piesei reflectă situația Germaniei din sec. al XVIII-lea, fărîmițată în sute de stătulețe. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 4/4.
4. [DOOM 3] stătuleț s. n., pl. stătulețe
5. [DOOM 2] stătuleț s. n., pl. stătulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL