1. [MDA2] statorire sf [At: BARCIANU / V: stăt~ / Pl: ? / E: statori] Stabilire (1).
2. [MDA2] statori [At: ȘINCAI, HR. I, 273/20 / V: (îvr) stăt~ / Pzi: ~resc / E: ns cf statornici] 1 vt (Înv) A înființa. 2-3 vtrp (Îrg) A (se) stabili. 4 vt (C.i. oameni) A desemna2 (2). 5 vr (D. oameni) A se așeza (2).
3. [MDA2] stători v vz statori
4. [MDA2] stătorire sf vz statorire
5. [DLRLC] STATORI, statoresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) A stabili, a statornici, a hotărî. Crunte războaie purta-va... și neamuri Mari domoli-va, și tari statori-va și ziduri și datini. COȘBUC, AE. 17. (Cu pronunțare regională) Își petrecură cu toții pînă sara tîrziu, stătorind ziua de cununie pe de atunci în două săptămîni. MARIAN, NU. 196.
6. [DLRM] STATORI, statoresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A stabili, a statornici (2), a hotărî. – Din stat3 (după datori).
7. [Șăineanu, ed. VI] statorì v. a statornici. [V. statornic].
8. [DRAM 2021] statorí, statoresc, (stători), v.i. (reg., înv.) A stabili, a statornici: „…se stătoresc metele acestor moșii” (Mihaly, 1900: 175; dipl. 76). – Din stat „ședere, rămânere” (DLRM).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL