1. [DEX '09] STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.
2. [MDA2] stârv sn [At: CORESI, EV. 287 / V: (îvr) ~rb / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: vsl стръвь] 1 Corp al unui animal mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă1 (10), (reg) hanț2 (3), stârvină (1). 2 (Pex; adesea dep) Corp al unui om mort Si: cadavru (1), hoit (1), leș, mortăciune, (pop) trup, (îvr) dabilă1 (10), (reg) mort, stârvină (2). 3 Ființă degradată fizic. 4 Ființă lipsită de valoare, de utilitate sau de însemnătate.
3. [Șăineanu, ed. VI] stârv n. mortăciune, mai ales de animal: câinele de stârvuri nu moare PANN. [Slav. STRŬVĬ, cadavru].
4. [MDA2] stârf sn vz stârv
5. [DLRLC] STÎRV, stîrvuri, s. n. Cadavru de animal; hoit, leș, mortăciune; (peiorativ) cadavru uman. În două minute omul acela tînăr... n-a mai fost decît un stîrv. C. PETRESCU, Î. II 17. Apoi, lăsîndu-i stîrvul ciorilor... se duseră. ISPIRESCU, L. 28. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri. ODOBESCU, S. III 16.
6. [Scriban] stîrf V. stîrv.
7. [Scriban] stîrv n., pl. urĭ (vsl. strŭvĭ. V. tîrfă). Hoit, leș, cadavru, mortăciune. – Și stîrf (după bg.) În Munt. vest (VR., 1912, 10, 52, și 1913, 7-8, 52).
8. [DOOM 3] stârv s. n., pl. stârvuri
9. [DOOM 2] stârv s. n., pl. stârvuri
10. [DER] stîrv (-vuri), s. n. – Cadavru. Sl. strŭvo (Cihac, II, 363; Conev 88).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL