1. [DEX '09] STĂRUIALĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.
2. [MDA2] stăruială sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 202 / Pl: ~ieli / E: stărui + -eală] (Înv) 1 Stăruință (1). 2-3 Stăruință (6-7). 4 (Îlav) Cu ~ Cu stăruință (7).
3. [DLRLC] STĂRUIALĂ, stăruieli, s. f. (Învechit) Stăruință. Multă stăruială, îngrijiri și îndoiele, Privigheri, oftări și lacrimi, plînsuri, rugi și ostenele. CONACHI, P. 81.
4. [Scriban] stăruĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Stăruință.
5. [DOOM 3] stăruială (înv.) s. f., g.-d. art. stăruielii; pl. stăruieli
6. [DOOM 2] stăruială (înv.) s. f., g.-d. art. stăruielii; pl. stăruieli
7. [Onomastic] STĂRUIÁLĂ, b. (Vra), < vb. a stărui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL