1. [DEX '09] STÂRPICIUNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune.
2. [Șăineanu, ed. VI] stârpiciune f. starea celor sterpe. [Lat. EXTIRPATIONEM].
3. [DLRLC] STĂRPICIUNE s. f. v. stîrpiciune.
4. [DLRLC] STÎRPICIUNE, stîrpiciuni, s. f. 1. (Învechit) Sterilitate. (Atestat în forma stărpiciune) Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stărpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. 2. (Concretizat) Oaie sau vită stearpă. ♦ Om pipernicit, nedezvoltat, stîrpitură. N-au să ne mai sperie toate stîrpiciunile. C. PETRESCU, Î. II 58. – Variantă: stărpiciune s. f.
5. [DOOM 3] stârpiciune (pop.) s. f., g.-d. art. stârpiciunii; (ființe) pl. stârpiciuni
6. [DOOM 2] stârpiciune (pop.) s. f., g.-d. art. stârpiciunii; (ființe) pl. stârpiciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL