1. [MDA2] stârlici1 sm vz strelici
2. [Șăineanu, ed. VI] stârlicì m. pl. Mold. Tr. pete roșii ce denoată descompunerea sângelui: stârlici, toiag, năsălie CR. [Origină necunoscută].
3. [MDA2] stârlic, ~ă a vz strelici
4. [MDA2] sterlici[1] sm vz strelici
5. [MDA2] străluci1 sm vz strelici
6. [MDA2] strelice sf vz strelici
7. [MDA2] strelici [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 160/24 / V: (reg) stârlic a, sterl~, ~răliță, ~răluci, ~ice (A și: strelice), ~iță, ~ril~ / Pl: ~ / E: nct] 1 sm (Reg) Fluture mic de seară, de culoare vânătă, având pe aripi o pudră fină, neidentificat mai de aproape. 2 sm (Reg) Pată mică pe piele, provocată de pudra de pe aripile streliciului (1). 3 sm (Pop) Pată la început de culoare roșie, apoi vânătă sau gălbuie, care apare uneori pe pielea oamenilor grav bolnavi, înainte de moarte. 4 sm (Trs) Picături. 5 sm (Reg) Steluță (13). 6 (Fig; lpl; îf strilici) Sclipire (a ochilor). 7 sn (Îf strelice; adesea udp „de”) Picătură. 8 a (Reg; îf stârlici) Pipernicit. 9 sm (Reg; îf stârlici) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
8. [MDA2] streliță sf vz strelici
9. [MDA2] strilici sm vz strelici
10. [DLRLC] STÎRLICI, stîrlici, s. m. (Popular) Pată (la început de culoare roșie, apoi vînătă) care apare uneori pe pielea oamenilor grav bolnavi, înainte de moarte; strelici. Și cum se uită ei în oglindă și se gîndesc acasă, ce să le vadă ochii? Văd aievea pe Ileana culcată-n pat cu părul despletit... – broboane mari de sudoare pe frunte – stîrlici la-ncheietura mîinilor încrucișate pe piept. CARAGIALE, P. 117.
11. [DLRLC] STRELICI, strelici, s. m. (Regional) 1. Mic fluture de seară, de culoare vînătă. Streliciul... cum vede că e lumină în vreo casă, îndată intră înăuntru și prinde a zbura ca un vîrtej împrejurul luminii. MARIAN, INS. 305. 2. Stîrlici.
12. [DLRM] STÎRLICI, stîrlici, s. m. (Pop.) Pată, la început de culoare roșie, apoi vînătă, care apare uneori pe pielea oamenilor greu bolnavi, înainte de moarte. – V. strelici.
13. [DLRM] STRELICI, strelici, s. m. (Reg.) 1. Mic fluture de seară, de culoare vînătă și cu puf pe aripi. 2. Stîrlici.
14. [DER] stîrlici s. m. – Hematom, purpură. – Var. sterlici, strelice. Probabil în loc de *sdrelici, de la sdreli „a se stîlci, a produce contuzii”. După Cihac, II, 363, din sl. strĕla „săgeată”, dacă socotim că sdreli a avut aceeași origine. Este cuvînt identic cu strelici, s. m. (mariposa nocturna), numit așa pentru că ar lăsa dintre degete un prăfușor care, după concepția populară, ar produce o inflamație.
15. [DAR] stârlici s.m. pl. (reg.) pete roșii pe piele; strelici.
16. [DAR] strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seară, de culoare vânătă, cu pudră fină pe aripi. 2. (s.m.) pată mică pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grăsime la suprafața unor lichide (mai ales a supei); steluță. 5. (s.m.; fig.; la pl.; în forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; în forma: strelice) picătură. 7. (adj.; în forma: stârlic) pipernicit. 8. (s.m.; în forma: stârlici) numele unui joc de copii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL