1. [DEX '09] STÂNJENITOR, -OARE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor.
2. [MDA2] stânjenitor, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: stânjeni + -tor] Stingheritor.
3. [DLRLC] STÎNJENITOR, -OARE, stînjenitori, -oare, adj. (Rar) Care deranjează, care jenează, care împiedică; inoportun. Tăcere stînjenitoare. ▭ Un mosafir care se simte stînjenitor. CAMIL PETRESCU, T. II 50.
4. [DOOM 3] stânjenitor adj. m., pl. stânjenitori; f. sg. și pl. stânjenitoare
5. [DOOM 2] stânjenitor adj. m., pl. stânjenitori; f. sg. și pl. stânjenitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL