Definiție și ce înseamnă stâlpit

1. [MDA2] stâlpit, ~ă a [At: (a. 1673) IORGA, S. D. XVI, 64 / Pl: ~iți, ~e / E: stâlpi] 1 (Îvr; d. terenuri, suprafețe de pământ etc.) Care este marcat cu stâlpi (7). 2 (Îrg; d. oameni) Pironit (de teamă, de mirare etc.) 3 (Îvp; d. ochi, privire) Pironit.

2. [Șăineanu, ed. VI] stâlpit a. și adv. țeapăn ca un stâlp: împăratul rămase stâlpit de mirare Isp.

3. [MDA2] stâlpi [At: (a. 1648) ap. PANAITESCU, O. Ț. / Pzi: ~pesc / E: stâlp] 1-2 vtr (Înv; c.i. terenuri, suprafețe de pământ etc.) A marca hotarul cu stâlp (7). 3 vt (Îvr; c.i. stâlpi, plante etc.) A fixa în pământ. 4 vt A așeza unul peste altul. 5 vr (Îvr) A se sprijini (2). 6 vr (Îvr) A se stabili (1). 7 vt (Îvr; c.i. ochii, privirea) A pironi.

4. [MDA2] tălpit, ~ă a vz stâlpit

5. [DLRLC] STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A fixa hotarul unui loc, a hotărnici. Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626.

6. [DLRLC] STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Învechit) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). Și iată-l iar pe badea Ion... stîlpit lîngă ușă, sastisit, învîrtindu-și căciula în mîni, neștiind cum să înceapă. VLAHUȚĂ, CL. 64. Rămase împăratul stîlpit, cînd văzu masa viind singură. ISPIRESCU, L. 355. 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. Să stai cu ochii țintă, stîlpiți în lumînare, Ca versul, cînd ne vine prin aer șchiopătînd, În gît să-i punem lațul, să-l așezăm la rînd. HOGAȘ, DR. II 186.

7. [DLRM] STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stîlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stîlp.

8. [DLRM] STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stîlpi.

9. [Șăineanu, ed. VI] stâlpì v. a pironi ochii.

10. [Scriban] stîlpésc v. tr. (d. stîlp). Vechĭ. Vest. Plantez, așez deasupra ceva greŭ. Azĭ. Vest. A stîlpiĭ ochiĭ, a-țĭ aținti (fixa, pironi) ochiĭ.

11. [Scriban] stîlpít, -ă adj. Vest. Imobil ca un stîlp, înlemnit, încremenit, înmărmurit: a rămînea stîlpit.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] SUBHEMOFILIE s. f. formă de hemofilie ușoară. (< sub- + hemofilie) Sursă: DEX […]
[Scriban] *subibliotecár m.(sub- și bibliotecar). Bibliotecar supus altuĭ bibliotecar maĭ mare. - Se poate zice […]
1. [DEX '09] SUBICTER, subictere, s. n. Simptom constând din culoarea ușor gălbuie a pielii […]
1. [MDA2] subicteric, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr subictérique] […]
[DEX '09] STYROFLEX, s. n. Material izolant obținut din polistiren, folosit la izolarea cablurilor de […]
1. [DEX '09] STÂLCEALĂ, stâlceli, s. f. Faptul de a stâlci; bătaie strașnică. – Stâlci […]
1. [DEX '09] STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, […]
1. [DEX '09] STÂLCIRE, stâlciri, s. f. Faptul de a (se) stâlci. – V. stâlci. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro