1. [Scriban] stachét, V. tachet.
2. [DEX '09] STACHETĂ s. f. v. ștachetă.
3. [DEX '09] ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachetă s. f., ștachete s. m.] – Din germ. Staket.
4. [DEX '09] ȘTACHETE s. m. v. ștachetă.
5. [MDA2] stachetă sf vz ștachetă
6. [MDA2] stachete sm vz ștachetă
7. [MDA2] stacheț s vz ștachetă
8. [MDA2] stăicheț s vz ștachetă
9. [MDA2] ștachet sm vz ștachetă
10. [MDA2] ștachetă sf [At: LM / V: (reg) st~, ștăche~, stacheț, stăicheț, ~afet (Pl: ~uri) sn, ștachete, ~et, ~te (Pl: ~eți) sm, ~cheț sm, ștăicheț smp / Pl: ~te / E: ger Staket(e)] 1 (Trs; Ban) Gard de leațuri. 2 (Olt; Mun; prc) Leaț. 3 (Spc) Bară subțire (de lemn, metal sau material plastic), așezată orizontal pe două suporturi, la o anumită distanță de sol, peste care trebuie să sară sportivii fără să o atingă.
11. [MDA2] ștachete sm vz ștachetă
12. [MDA2] ștacheț sm vz ștachetă
13. [MDA2] ștafet sn vz ștachetă
14. [MDA2] ștăchetă sf vz ștachetă
15. [MDA2] ștăicheț smp vz ștachetă
16. [DEX '98] ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachetă s. f., ștachete s. m.] – Din germ. Staket.
17. [DLRLC] ȘTACHET s. m. v. ștachetă.
18. [DLRLC] ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. Ulucă, laț; (Sport) bară subțire, așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii, fără să o atingă. – Variante: stachetă s. f., ștachet, ștachete (STANCU, D. 377) s. m.
19. [DN] STACHETĂ s. f. v. ștachetă.
20. [DN] ȘTACHET s.m. v. ștachetă.
21. [DN] ȘTACHETĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].
22. [DN] ȘTACHETE s.m. v. ștachetă.
23. [MDN '00] ȘTACHETĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)
24. [Scriban] *tachét n., pl. e (it. stecchetto [de unde și germ. staket], dim. d. stecco, țăruș). Mar. Țăruș fixat pe puntea uneĭ corăbiĭ saŭ pe copastie saŭ pe catarg ca să aĭ de unde să legĭ o parîmă. – Și stachet.
25. [DOOM 3] ștachetă s. f., g.-d. art. ștachetei; pl. ștachete
26. [DOOM 2] ștachetă s. f., g.-d. art. ștachetei; pl. ștachete
27. [MDO] ștachet, pl. ștacheți
28. [MDO] ștachetă (sport), pl. ștachete
29. [DER] stachet (-ți), s. m. – Țăruș. – Var. tachet. Germ. Stacket (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL