1. [DEX '09] ȘRAPNEL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe care sunt împrăștiate prin explozie într-un anumit punct de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.
2. [MDA2] șrapnel sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 441 / V: (reg) ștr~ sn, ~amnea, ~ea sf / Pl: ~e / E: fr shrapnell, ger Schrapnell] 1 Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, care explodează în aer, la mică înălțime. 2 (Mun; prc) Glonț din încărcătura unui șrapnel (1).
3. [DEX '98] ȘRAPNEL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, cu focos reglabil, care explodează într-un punct voit de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.
4. [DLRLC] ȘRAPNEL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie, folosit altădată în lupte, care era umplut cu gloanțe și exploda în aer, la o mică înălțime, cauzînd distrugeri. Tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel. REBREANU, P. S. 109. Fierbea văzduhul ca un iad, De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. A. 207.
5. [DN] ȘRAPNEL s.n. (De obicei la pl.) Obuz încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez].
6. [MDN '00] ȘRAPNEL s. n. proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. (< fr. shrapnell, germ. Schraprell)
7. [Scriban] șrapnél n., pl. e (după numele inventatoruluĭ, generalu englez Shrapnell, mort la 1842). Obuz umplut cu gloanțe. – Pop. ștrapnél: de ștrapnele încruntațĭ (P. P. Bucov., Izv. Sept. 1923, 15). Cp. cu castron.
8. [MDA2] șramnea sf vz șrapnel
9. [MDA2] șrapnea sf vz șrapnel
10. [MDA2] ștrapnel sn vz șrapnel
11. [Șăineanu, ed. VI] șrapnele f. pl. cartușe de granată: fierbea văzduhul ca un iad de bombe, de șrapnele AL. (= engl. shrapnell).
12. [Scriban] *ștrapnél, V. șrapnel.
13. [DOOM 3] șrapnel s. n., pl. șrapnele
14. [DOOM 2] șrapnel s. n., pl. șrapnele
15. [DER] șrapnel (-le), s. n. – Proiectil. – Var. șrapnea. Fr. shrapnell, din engl.
16. [Argou] șrapnel, șrapnele s. n. (intl., îmv.) rafală de gloanțe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL