1. [DEX '09] SPULBERĂTOR, -OARE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
2. [MDA2] spulberător, ~oare a [At: MARIAN, Î. 357 / Pl: ~i, ~oare / E: spulbera + -tor] Spulberat (1).
3. [DLRLC] SPULBERĂTOR, -OARE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. Și tu, luntrașule, nu te arăta neîndurat față cu țărîna spulberătoare. MARIAN, Î. 357.
4. [DOOM 3] spulberător (rar) adj. m., pl. spulberători; f. sg. și pl. spulberătoare
5. [DOOM 2] spulberător (rar) adj. m., pl. spulberători; f. sg. și pl. spulberătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL