1. [DEX '09] ȘPRIȚUIRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1.
2. [DEX '09] ȘPRIȚUIRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2.
3. [MDA2] șprițuire2 sf [At: DEX. / Pl: ~ri / E: șprițui2] (Reg) 1 Stropire a viței de vie cu vermorelul Si: (reg) șprițuială2 (1). 2 (În exploatarea lemnului) Operație de udare cu apă a ulucului, pentru a ușura alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițuială2 (2).
4. [MDA2] șprițuire1 sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șprițui1] (Reg) Amestecare a vinului cu sifon sau cu apă minerală Si: (reg) șprițuială1.
5. [DEX '98] ȘPRIȚUIRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. – V. șprițui2.
6. [DEX '98] ȘPRIȚUIRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. – V. șprițui1.
7. [DEX '09] ȘPRIȚUI2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen.
8. [DEX '09] ȘPRIȚUI1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui.
9. [MDA2] șpârțui v vz șprițui1
10. [MDA2] șprițui1 [At: P. CONSTANT, O. 17 / V: (rar) sp~, (reg) șpârț~ / Pzi: ~esc / E: șpriț1 + -ui] 1 vr (Fam) A consuma șpriț1 (1) sau alte băuturi alcoolice. 2 vr (Pex; fam) A se ameți de șpriț1 (1). 3 vt (Mun; c. i. vin) A amesteca cu sifon sau cu apă minerală.
11. [MDA2] șprițui2 vt [At: ALR SN I h 226 / Pzi: ~esc, (reg) ~rițui / E: ger spritzen] 1 (Ban; Trs; c. i. vița de vie) A stropi cu vermorelul. 2 (Buc; în exploatarea lemnului) A turna apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor. 3 (Buc) A face animalelor spălături interne cu șprițul5 (3). 4 (Reg; c. i. pereți) A tencui.
12. [DEX '98] ȘPRIȚUI2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.
13. [DEX '98] ȘPRIȚUI1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.
14. [DLRLC] ȘPRIȚUI, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid dintr-o stropitoare.
15. [MDN '00] ȘPRIȚUI vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)
16. [DOOM 3] șprițuire (fam., reg.) s. f., g.-d. art. șprițuirii; pl. șprițuiri
17. [DOOM 2] șprițuire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuirii; pl. șprițuiri
18. [DOOM 3] șprițui (a ~) (fam., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiesc, 3 sg. șprițuiește, imperf. 1 șprițuiam; conj. prez. 1 sg. să șprițuiesc, 3 să șprițuiască
19. [DOOM 2] șprițui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiesc, imperf. 3 sg. șprițuia; conj. prez. 3 să șprițuiască
20. [Argou] șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice
21. [DAR] șprițui, șprițui și șprițuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui.
22. [DRAM 2021] șprițuí, șprițuiesc, v.t. 1. A stropi via (în nordul Trans. și Banat). 2. A bea șpriț (vin amestecat cu apă). – Din germ. spritzen (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL