1. [DEX '09] SPRINTENEL, -EA, -ICĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.
2. [MDA2] sprintenel, ~ea [At: ASACHI, F. 21/4 / Pl: ~ei, ~ele / E: sprinten + -el, -ea] (Pop) 1-2 a (Șhp) Sprinteior (1-2). 3 av Sprinten (2).
3. [DLRLC] SPRINTENEL, -EA, -ICĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten. Auzi, fată, ori n-auzi... Cum te strig-un diecel, Tinerel și sprintenel, Merge-i, dragă, după el? MARIAN, S. 125. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Trupușorul sprintenel; Parcă-i tras printr-un inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Am doi călușei, Tineri, sprintenei, Numai să m-arunc pe ei (Picioarele). GOROVEI, C. 285. ◊ (Adverbial) Vine sprinten, sprintenel, Cu mămuca după el. DEȘLIU, N. 16. Cînd vede-un șoricel, Țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291.
4. [DOOM 3] !sprintenel adj. m., pl. sprintenei; f. sprintenică, pl. sprintenele
5. [DOOM 2] sprintenel adj. m., pl. sprintenei; f. sprintenea/sprintenică, pl. sprintenele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL