1. [DEX '09] SPRINTENEALĂ s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală.
2. [MDA2] sprinteneală sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 172 / Pl: ~eli / E: sprinten + -eală] Rapiditate și ușurință în mișcări Si: agerime (1), agilitate (1), vioiciune, (asr) sprintenie, (înv) sprintinătate, (reg) schităcie.
3. [DEX '98] SPRINTENEALĂ, sprinteneli, s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală.
4. [DLRLC] SPRINTENEALĂ s. f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, agilitate. Cu o sprinteneală de mirare la un om atît de gros și destul de vîrstnic, pan Kopițki l-a dus... la o cameră deosebită. SADOVEANU, N. P. 188. Cînd erau mici, fetele... se cățărau pe garduri și prin pomi cu mai multă sprinteneală decît voi. PAS, Z. I 219. Piciorul de lemn și cîrja sună în pietre... dar în mers are o stranie sprinteneală. C. PETRESCU, Î. II 78.
5. [Scriban] sprinteneálă f., pl. elĭ. Sprintenie.
6. [DOOM 3] sprinteneală s. f., g.-d. art. sprintenelii
7. [DOOM 2] sprinteneală s. f., g.-d. art. sprintenelii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL