Definiție și ce înseamnă sprintare

1. [DEX '09] SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.

2. [DEX '09] SPRINȚAR, -Ă, sprințari, -e, adj. Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. – Et. nec.

3. [MDA2] sprânțar, ~ă a vz sprințar

4. [MDA2] sprențar, ~ă a vz sprințar

5. [MDA2] sprențiar, ~ă a vz sprințar

6. [MDA2] sprinta vi [At: DL / Pzi: ~tez / E: sprint cf fr sprinter] 1 A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive, de obicei la finalul ei. 2 A se deplasa în fugă cu viteza maximă într-o probă sportivă.

7. [MDA2] sprințar, ~ă [At: PSALT, 253 / V: (îvr) sprân~, spren~, sprențiar / Pl: ~i, ~e / E: ns cf sprinten] 1-2 smf, a (Ființă) care este (excesiv de) plină de viață, de vioiciune, de neastâmpăr etc. Si: (înv) sprințarnic, sprânțarnic Vz drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvânturatic. 3 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă vioiciune, neastâmpăr etc.. 4 a (Fam; îe) A avea minte ~ă A fi inteligent. 5 a (Fig) Hoinar (4). 6 a (Înv; d. cuvinte) Amenințător (3). 7 a (Înv; d. cuvinte) Defăimător (16). 8 a (Înv) Trecător. 9 smf (Înv) Deșertăciune (1). 10 a (Înv) Nestatornic. 11 a (Înv) Aventurier (1). 12 a (Mol) Ușuratic. 13 a (Îvr; d. armată) Ușor înarmat. 14 a (Îvr; d. armată) Pregătit pentru intervenții rapide. 15-16 a, av (Reg) Îmbrăcat subțire.

8. [DEX '98] SPRINȚAR, -Ă, sprințari, -e, adj. (Pop. și fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. – Et. nec.

9. [DLRLC] SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. (Sport) A-și mări viteza de alergare, de pedalare etc. (de obicei în ultima fază a parcursului).

10. [DLRLC] SPRINȚAR, -Ă, sprințari, -e, adj. Zglobiu, nebunatic, neastîmpărat. Margareta era sprințară, șăgalnică și neastîmpărată. Avea șaptesprezece ani. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit de rîs. CREANGĂ, A. 3. ♦ Sprinten, iute, jucăuș. Noaptea, în fundul apei... mișună... crapi cu spinări pămîntii, zvîrlugi sprintene și sprințare ca fulgerul, plătici cu solzi de zăpadă. STANCU, D. 205. ◊ Fig. Șoaptele au revărsat, sprințare și aprige, ca un nor de lăcuste. GALAN, Z. R. 5. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. Mă făceam tot mai neastîmpărat și dorul mieu era acum nemărginit; căci sprințar și înșălător este gîndul omului. CREANGĂ, A. 36. ♦ (Despre persoane) Ușuratic. Fiind ea cîndva cam sprințară, s-a avut bine c-un flăcău. SADOVEANU, N. F. 123. ♦ Fig. Îndrăzneț, trufaș. De unde Vin acele cuvinte sprințare A lui? BUDAI-DELEANU, Ț. 223.

11. [DN] SPRINTA vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter].

12. [MDN '00] SPRINTA vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter)

13. [Șăineanu, ed. VI] sprințar a. Mold. 1. amăgitor: sprințar și înșelător este gândul omului CR.; 2. țanțoș, cochet: fata nu e sprințară. [Origină recunoscută].

14. [Scriban] sprințár, -ă adj. (cp. cu sprinten). Est. Sturlubatic, zburdalnic: băĭat sprințar. Fig. Amăgitor, instabil: gînd sprințar. – În Ps. S. sprințar, deșert, zădarnic.

15. [Scriban] sprînțár, V. sprințar.

16. [DOOM 3] sprinta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sprintez, 3 sprintează; conj. prez. 1 sg. să sprintez, 3 să sprinteze

17. [DOOM 3] sprințar adj. m., pl. sprințari; f. sprințară, pl. sprințare

18. [DOOM 2] sprinta (a ~) vb., ind. prez. 3 sprintează

19. [DOOM 2] sprințar adj. m., pl. sprințari; f. sprințară, pl. sprințare

20. [MDO] sprințar

21. [IVO-III] sprințar.

22. [DER] sprințar (-ră), adj. – 1. (Înv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – Var. înv. sprînțar. Origine necunoscută. Legătura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incertă. Ar putea proveni din rădăcina expresivă piț-, cf. pănțăruș și alte der. care indică ideea de volubilitate.

23. [DLRLV] SPRENȚAR adj. v. sprințar.

24. [DLRLV] SPRÎNȚAR adj. 1. (Mold., Trans. N) Amenințător, defăimător (despre cuvinte). A: Să va despărți ...și pentru cuvinte ce va grăi bărbatul sprințare și o va îngrozi. PRAV., 82v. C: Să te ferești de cuvinte sprențare, să nu le grăiești fără ispravă și minciunoase. AA SEC. XVIII2, 62v. // B: cf. ÎL, 150. 2. (Mold.) Nestatornic, aventurier. A: Cînd va fi bărbatul om rău, sprințar, și va îmbla den loc în loc și den sat în sat. PRAV., 90v. Rugină Sulgerul, fiind om mai sprințar, nu s-au mai întors în țară. N. COSTIN. // B: cf. ÎL, 158. Variante: sprențar (AA SEC. XVIII2, 62v). Etimologie necunoscută.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sprâncenea sf [At: ALEXANDRI, P. P. 87 / V: ~rin~ / Pl: ~ele […]
1. [DEX '09] SPRÂNCENUȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenuță s. […]
1. [DEX '09] ȘPRING, șpringuri, s. n. (Mar.) Parâmă folosită pentru a ancora o navă […]
[DER] springlă (-le), s. f. – Laț (pentru păsări). Germ. Sprenkel (Candrea). Sursă: DEX online […]
1. [DE] SPRINGS [spriŋz], oraș în NE Republicii Africa de Sud, la 47 km E […]
1. [DEX '09] SPRINKLER, sprinklere, s. n. Dispozitiv automat montat la un extinctor pentru stingerea […]
[Scriban] sprinsu, -a, forme vechĭ îld. spre însu, spre însa, în locu cărora astăzĭ se […]
[Scriban] sprinsu, -a, forme vechĭ îld. spre însu, spre însa, în locu cărora astăzĭ se […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro