1. [MDA2] sprăvăli vr [At: CADE / Pzi: ~lesc / E: s + prăvăli] (Îvr) A se prăvăli (1).
2. [Scriban] prăvălésc v. tr. (vsl. provaliti, a rostogoli, -iti sen, a se prăbuși; sîrb. provaliti, a despica, prevaliti, a prăvăli; rus. provalitĭsĕa, a se prăvăli, a se prăbuși. V. val 1, în și nă-vălesc, prostovălesc). Fac să cadă aplecînd orĭ rostogolind: a prăvăli o stîncă. V. refl. Stînca s’a prăvălit din munte, călărețu s’a prăvălit de pe cal, copacu tăĭat s’a prăvălit asupra luĭ. – Și prăval, prăvalĭ, el -ale, eĭ -ale, să -ale. Și prevălesc, sprăvălesc (ca sîrb. strovaliti, a prăvăli).
3. [Scriban] sprăvălésc, V. prăvălesc.
4. [DAR] sprăvăli, sprăvălesc, vb. IV refl. (înv.) a se prăvăli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL