1. [DLRLC] SPOVĂDUI, spovăduiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se spovedi. Te-ai spovăduit pîn-a nu pleca de-acasă? ALECSANDRI, T. I 426.
2. [DLRM] SPOVĂDUI, spovăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spovedi. – Din spovedi.
3. [Scriban] spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispovĭedati, a declara, povĭedati, a anunța, a povesti. V. poveste, propoveduĭesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania cuĭva: preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. – În est ispoveduĭesc (vechĭ), spoveduĭesc, spovăduĭesc și spăvăduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL