1. [MDA2] spovadă sf [At: PSALT. HUR. 861/5 / V: ~veadă, ~vead (Pl: ~veaduri) sn, is~ / Pl: ~vezi / E: pvb spovedi] 1-2 (Îvp) Spovedanie (1-2). 3 (Rar) Spovedanie (3).
2. [DLRLC] SPOVADĂ s. f. Spovedanie. Părintele... cum s-a simțit că e popit, Pă toți țiganii că-i cheamă Și dă spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.
3. [DLRM] SPOVADĂ, spovede, s. f. (Reg.) Spovedanie. – Postverbal al lui spovădui.
4. [MDA2] spovead sn vz spovadă
5. [MDA2] spoveadă sf vz spovadă
6. [Scriban] spoveád n., pl. urĭ și -veádă f. pl. ezĭ (din maĭ vechiu isp-, d. vsl. ispovĭedĭ). L. V. Spovedanie.
7. [D.Religios] spovadă, spovezi s. f. (Înv.) Spovedanie. – Din spovedi.
8. [DRAM 2021] spovádă, spovezi, s.f. Spovedanie: „Am zinit de la spovadă” (Papahagi, 1925: 253). – Postverbal a lui spovădui (DLRM, MDA).
9. [DRAM 2015] spovadă, s.f. – (bis.) Spovedanie: „Am zinit de la spovadă” (Papahagi, 1925: 253). – Postverbal a lui spovădui (< spovedi) (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL