1. [DEX '09] SPORULAȚIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.
2. [MDA2] sporulație sf [At: BABEȘ, O. A. I, 549 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr sporulation] 1 Proces de formare a sporilor1 (1). 2 Mod de reproducere asexuată prin spori1 (1).
3. [DLRLC] SPORULAȚIE s. f. Proces de formare a sporilor. Cînd ruginile sînt în stadiul de sporulație, infecția stînjenește mult fotosinteza, iar cantitatea de clorofilă din frunzele bolnave scade. SĂVULESCU, M. U. I 103.
4. [DN] SPORULAȚIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o plantă. 2. Reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].
5. [MDN '00] SPORULAȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation)
6. [MDA2] sporulațiune sf vz sporulație
7. [DOOM 3] sporulație (desp. -ți-e) s. f., art. sporulația (desp. -ți-a), g.-d. sporulații, art. sporulației
8. [DOOM 2] sporulație (-ți-e) s. f., art. sporulația (-ți-a), g.-d. sporulații, art. sporulației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL