1. [DEX '09] SPOROVĂIALĂ, sporovăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a sporovăi; flecăreală, trăncăneală; taifas. – Sporovăi + suf. -eală.
2. [MDA2] sporovăială sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ieli / E: sporovăi + -eală] Discuție, afirmații etc. lipsite de importanță și fără rost Si: flecăreală, pălăvrăgeală, trăncăneală, trăncănit1, (rar) pălăvrăgit1, sporovăire, sporovăit, (reg) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit1, stroncănire.
3. [DLRLC] SPOROVĂIALĂ, sporovăieli, s. f. Faptul de a sporovăi; flecăreală, taifas, vorbe. Avea subiect de sporovăială pentru a doua zi și pentru mai multe zile. PAS, Z. I 83. Ceasurile lor de sporovăială blajină îi înfloriseră sufletul. POPA, V. 309. Afară... nu mai conteneau din sporovăială. ARDELEANU, D. 124.
4. [DOOM 3] sporovăială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. sporovăielii; pl. sporovăieli
5. [DOOM 2] sporovăială (pop., fam.) s. f., g.-d. art. sporovăielii; pl. sporovăieli
6. [MDO] sporovăială
7. [Argou] sporovăială, sporovăieli s. f. flecăreală, taifas
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL