1. [DEX '09] SPONTANEITATE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
2. [MDA2] spontaneitate sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 279/4 / P: ~ne-i~ / Pl: ? / E: fr spontanéité] 1-2 Însușirea de a fi spontan (1-2). 3 Capacitatea de a reacționa cu rapiditate la ceva. 4 Promptitudine în acțiuni, în comportări etc. 5 Degajare.
3. [DLRLC] SPONTANEITATE s. f. Însușirea de a fi spontan; vioiciune, promptitudine. Frumusețea ei era toată spontaneitate și mișcare. CAMIL PETRESCU, U. N. 206. Își cheltuiesc o bună parte din energia și spontaneitatea minții lor crude pe tipicurile pedante, pe formulele goale ale unei învățături artificiale. VLAHUȚĂ, O. AL. II 31.
4. [DN] SPONTANEITATE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].
5. [MDN '00] SPONTANEITATE s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ◊ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)
6. [Șăineanu, ed. VI] spontaneitate f. caracterul celor spontane.
7. [Scriban] *spontaneitáte f. (d. spontaneŭ; fr. -néite). Calitatea de a fi spontaneŭ, de a face lucrurĭ fără să te silească nimenĭ: spontaneitatea unuĭ copil.
8. [DOOM 3] spontaneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. spontaneității
9. [DOOM 2] spontaneitate (-ne-i-) s. f., g.-d. art. spontaneității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL