1. [MDA2] spondil2- [At: DN3 / V: ~o- / E: fr spondylo-, it spondilo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la coloana vertebrală. 2 Vertebră.
2. [DN] SPONDIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coloana vertebrală”, „vertebră”, „vertebral”. [Var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].
3. [MDA2] spondilo- vz spondil2-
4. [DN] SPONDILO- v. spondil-.
5. [MDN '00] -SPONDILIE elem. spondil2(o)-.
6. [MDN '00] SPONDIL2(O)-, -SPONDIL, -SPONDILIE elem. „coloana vertebrală”, „vertebră”. (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)
7. [DETS] SPONDIL-, v. SPONDILO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere vertebrală; sin. spondilodinie; ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune degenerativă a vertebrelor și a articulațiilor; ~odinie (v. -odinie), s. f., spondilalgie*.
8. [DETS] -SPONDIL „vertebră, vîrf ascuțit”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. spondyle, engl. -spondyl > rom. -spondil.
9. [DETS] -SPONDILIE „vertebră”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. -spondylie > rom. -spondilie.
10. [DETS] SPONDILO- „vertebră, șira spinării; vertebral”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. spondylo-, germ. id., engl. id., it. spondilo- > rom. spondilo-. □ ~liză (v. -liză), s. f., anomalie congenitală constînd în întreruperea continuității arcurilor vertebrale; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a coloanei vertebrale; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a coloanei vertebrale în cavitatea pelviană; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a coloanei vertebrale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL