1. [DEX '09] SPONDEU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și: (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.
2. [MDA2] spondeu sm [At: MACARIE1, GRAM. 134/9 / V: (înv) ~diu / Pl: ~ei, ~ee sn / E: lat spondeus, fr spondée] 1 În versificația greco-latină, picior de vers format din două silabe lungi. 2 Vas pentru libații. 3 Arie muzicală lentă, cântată la flaut, care însoțea libațiile.
3. [DLRLC] SPONDEU, spondei, s. m. (În metrica greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi.
4. [DN] SPONDEU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libații. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].
5. [MDN '00] SPONDEU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libații. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoțea libațiile. (< lat. spondeus, fr. spondée)
6. [Șăineanu, ed. VI] spondeu n. picior compus din două silabe lungi, în prozodia greco-latină.
7. [Scriban] *spondéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. spondelos, lat. spondéus). Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din doŭă silabe lungĭ.
8. [MDA2] spondiu sn vz spondeu
9. [DOOM 3] !spondeu s. m., art. spondeul; pl. spondei, art. spondeii
10. [DOOM 2] spondeu s. m. / s. n., art. spondeul; pl. spondei/spondee
11. [DTM] spondeu (< gr. σπονδεῖος, din σπονδή „libație”) (În prozodia antică), picior (1) metric format din două silabe lungi: --.
12. [MDTL] SPONDEU (<fr. spondée < lat. spondeus < gr. spondeios) Unitate metrică alcătuită din două silabe lungi (...). În metrica antică, spondeul era folosit în hexametru, înlocuind dactilul. Cînd al cincilea picior al hexametrului era spondeu, hexametrul se numea hexametru spondaic. Opus spondeului este piciorul alcătuit din două silabe scurte (...).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL