1. [DEX '09] SPONCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon’ka.
2. [MDA2] sponcă sf [At: (a. 1741) IORGA, S. D. VI, 250 / V: (reg) ~oan~, spun~ / Pl: ~nci, (reg) ~nce, (înv) ~nciuri / E: ucr шпонька] 1 (Îvp) Copcă1 (1). 2 (Îvp) Agrafă (1). 3 (Îvp) Cataramă (1). 4 (Pop; îe) A sta (ca) pe ~nci A fi grăbit. 5 (Pop; îae) A fi nerăbdător. 6 (Reg; pan) Scoabă1. 7 (Reg; pan; îf spoancă) Piesă în care se ține gheara la joagăr. 8-9 (Pfm; îljv) Pe ~ci (Care este) în cantitate mică Si: puțin. 10-11 (Pfm; îal) (Care este) pe terminate. 12 (Pfm; îe) A trăi pe ~nci A se mulțumi cu puțin.
3. [DLRLC] SPONCĂ, sponci, s. f. 1. (Mold.) Copcă; agrafă; cataramă. La umăr cu sponci și-ncheie o mantie roșe. MURNU, I. 200. Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. EMINESCU, O. I 79. 2. (În expr.) Pe sponci = în cantitate mică, puțin; p. ext. pe terminate. Pe sponci vă împărtășeați din toate bunătățile și din toate plăcerile. PAS, Z. I 19. Uite eu, acasă, mănînc pe sponci, mai nimic. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. Proviziile noastre erau pe sponci. BART, S. M. 98. Cum treci Siretul, apa-i rea și lemnele pe sponci. CREANGĂ, A. 125. – Pl. și: (rar, 1) sponciuri (ODOBESCU, S. A. 137).
4. [Șăineanu, ed. VI] sponcă f. Mold. 1. copcă, cataramă: a ei haină s’a desprins din sponci EM.; 2. pl. pe sponci, cu mare economie: mâncarea cam pe sponci, dar apa mila Domnului CR. [Pol. SZPONKA, agrafă].
5. [Scriban] spóncă f., pl. ĭ (pol. szpona, szponka, spona, sponcă, spinka, szpinka, sponcă, boton; ceh. spona, spin, spinka, sponcă; rus. spóna, pedică, spenëk, cuĭu catarameĭ, zapóna, cataramă, záponka, boton; sîrb. spona, pedică, lațurĭ, sponka, sponcă, d. vsl. pentipinon, a răstigi, sŭ-penti, a lega, a îndoi, sŭ-pinati, a împedeca, sŭ-pona, pedică. V. pripon, opintesc). Est. Copcă, cîrligel care se prinde într’o verigută șl ține încheĭată o haĭnă. Pe sponcĭ, în mică cantitate, maĭ puțin de cît ar trebui: mîncare cam pe sponcĭ. V. spelcă.
6. [MDA2] spoancă sf vz sponcă
7. [DOOM 3] sponcă (pop.) s. f., g.-d. art. sponcii; pl. sponci (în: pe sponci)
8. [DOOM 2] sponcă (reg.) s. f., g.-d. art. sponcii; pl. sponci
9. [DER] sponcă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL