1. [MDA2] spolie sf [At: ASACHI, L. 222/51 / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: lat spolia] (Liv) Pradă de război.
2. [DEX '09] SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.
3. [MDA2] spolia vt [At: NEGULICI / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat spoliare, fr spolier] (Liv; c. i. oameni) A lipsi prin forță sau înșelăciune de anumite bunuri sau de anumite drepturi Vz deposeda, jefui, prăda.
4. [DLRLC] SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. A despuia pe cineva (prin înșelăciune ori prin forță) de avere, fig. de drepturi, de libertăți; a prăda, a jefui. Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. – Pronunțat: -li-a.
5. [DN] SPOLIA vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].
6. [DN] SPOLII s.f.pl. (Ant.) Pradă de război. [Sg. spolie. / < lat. spolium].
7. [MDN '00] SPOLIA vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)
8. [MDN '00] SPOLII s. f. pl. (ant.) pradă de război. (< lat. spolium)
9. [Șăineanu, ed. VI] spolià v. a despoia [= fr. spolier].
10. [Scriban] spoliéz v. tr. (lat. spoliare. V. despoĭ). Despoĭ, jăfuĭesc.
11. [Scriban] *spóliĭ n. pl. (lat. spolium, pl. -a). Prăzĭ de războĭ, maĭ ales arme și îmbrăcăminte.
12. [DOOM 3] spolie (livr.) (desp. -li-e) s. f., art. spolia (desp. -li-a), g.-d. art. spoliei; pl. spolii, art. spoliile (desp. -li-i-)
13. [DOOM 2] spolie (livr.) (-li-e) s. f., art. spolia (-li-a), g.-d. art. spoliei; pl. spolii, art. spoliile (-li-i-)
14. [DOOM 3] spolia (a ~) (livr.) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. spoliez (desp. -li-ez), 3 spoliază, 1 pl. spoliem; conj. prez. 1 sg. să spoliez, 3 să spolieze; ger. spoliind (desp. -li-ind)
15. [DOOM 2] spolia (a ~) (livr.) (-li-a) vb., ind. prez. 3 spoliază, 1 pl. spoliem (-li-em); conj. prez. 3 să spolieze; ger. spoliind (-li-ind)
16. [MDO] spolia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spoliază, ger. spoliind)
17. [IVO-III] spoliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp.
18. [DRAM 2021] spoliá, spoliez, v.t. (înv.) A deposeda. – Din fr. spolier (Șăineanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL